Fumatul, un viciu care ucide!

Fumatul este cunoscut de acum 300 de ani dar a început să se răspândească după cel de-al doilea război mondial în toate ţările lumii. S-a stabilit că în lume, la ora actuală din cauza fumatului mor mai mult de 1 milion de persoane anual. În ultimii 40-50 de ani a fost dovedit tot mai clar că tutunul conţine substanţe nocive (canceroase si iritante). Iniţial, fumatul era practicat numai de băştinaşii amerindieni, dar după descoperirea Americii de către Columb el a fost rapid adoptat şi de populaţiile europene. Fumul rezultat prin arderea tutunului era inhalat la început pe gură prin intermediul unor tuburi sau rulouri din frunze de tutun, precum şi pe nări, cu ajutorul unui tub în formă de Y. Ulterior el a început să fie înghiţit şi exhalat de la o persoană la alta în timpul unor ritualuri religioase, unde se mai practica şi mestecatul frunzelor de tutun aparte sau în combinaţie cu cenuşă, praf de scoici şi miere.Frunzele procesate de tutun şi consumate sub formă de ţigări sau alte tipuri de amestecuri aromate, conţin peste 3040 de compuşi chimici. Majoritatea acestora sunt constituenţi naturali ai frunzelor, fiind sintetizaţi din aer şi sol în timpul perioadei de creştere a plantei, dar mulţi dintre ei se formează şi prin administrarea de îngrăşăminte chimice sau rezultă prin procesele de tratare şi aromatizare finală a frunzelor, modificând amplu raportul compoziţiei chimice a tutunului cultivat şi procesat în diverse regiuni ale globului. În acest sens, analizele toxicologice au demonstrat că, deşi proporţia constituenţilor individuali ai tutunului este foarte diferită pe glob, efectul toxic al unor compuşi chimici precum nicotina, nitrozamina, aminele, alcaloizii, hidrocarburile policiclice aromate (PAH) şi cadmiul conţinuţi de acesta rămâne practic acelaşi, indiferent de metodele utilizate pentru uscarea, tratarea şi prelucrarea sa.

Nicotina este un lichid incolor în clipa extragerii dar în contact cu aerul şi lumina se colorează în brun. Are un gust amar şi iritant, iar mirosul este slab la rece şi asfixiant la căldură. Multă vreme s-a crezut că nicotina este cel mai toxic agent activ al tutunului şi într-adevăr este o otravă foarte puternica, o doză de 5mg de nicotină fiind suficientă pentru a omorî un câine în câteva clipe prin paralizia nervilor motorii iar una de 60mg are aceleaşi consecinţe asupra unui om.

Oxidul de carbon este un component foarte nociv al combustiei tutunului. Concentraţia lui variază după modul în care este fumat, astfel: 2% în fumul de pipă, 3-4% în fumul de ţigară şi în trabuc atinge valoarea de 6%. Hemoglobina în combinaţie cu oxidul de carbon formează un compus stabil, care face ca hemoglobina să devină inutilizabilă în procesul de transportare a oxigenului, dând naştere la anoxie. Anoxia la rândul său provoacă suferinţa ţesuturilor din cauza lipsei de oxigen. Hemoglobina are o afinitate mai mare pentru oxidul de carbon decât pentru oxigen deoarece cu acesta din urmă compusul rezultat este instabil.

Diverşi iritanţi respiratorii care se găsesc în fumul de tutun în concentraţii mari patologice sunt: acroleina, formaldehida, acidul cianhidric şi acetaldehida. Dar totuşi cei mai periculoşi factori din fumul de ţigară sunt substanţele cancerigene şi cocancerigene care se găsesc în aerosolii produşi de fumul de ţigară şi care poartă denumirea generală de gudroane.