Aceasta este realitatea!!!

Priviti si renuntati!

Drogul modifică sentimentele, dispoziția, gândirea și dăunează grav sănătății!

Drogul este o substanță solidă, lichidă sau gazoasă, a cărei folosință inhibă centrii nervoși, provocând o stare de inerție fizică și psihică și care folosită o perioadă îndelungată, creează dependență și necesitatea unor doze crescânde.

Caracteristicile drogurilor

Dependența reprezintă nevoia (dependență fizică) și dorința (dependența psihică) consumatorului de a consuma drogul.

• Dependența fizică: se manifestă sub forma unor stări patologice care constau în necesitatea organică de a folosi droguri pentru a evita tulburările ce apar la încetarea utilizării. Aceasta nu apare la toate tipurile de droguri, ci în special la derivații opiului (heroina, morfina).
• Dependența psihică: se manifestă prin modificări comportamentale și o stare mentală particulară însoțită de dorința psihică imperioasa de a-și administra droguri periodic sau continuu pentru a obține o stare de bine sau pentru a înlătura disconfortul psihic. Aceasta este cea mai gravă, însoțind toate tipurile de droguri.

Cele mai utilizate droguri

• Heroina este un opiaceu care se obține prin procesarea extractului de opiu din mac. Inițial, a fost creat pentru a-i trata pe oamenii dependenți de morfină. După ce intră în sistemul circulator și ajunge în creier, heroina se transformă în morfină și mimează acțiunea endorfinelor, hormonii fericirii. Consumatorii spun că aceasta creează o senzație de bine, de euforie, oferind un 'orgasm' al simțurilor. De regulă, heroina se administrează intravenos.
• Cocaina acționează ca stimulent al sistemului nervos central și creează o dependență puternică. Efectul său poate dura de la 20 minute până la câteva ore în funcție de dozaj, puritate și metoda de administrare. Efectele acestei substanțe stupefiante cu acțiune directă asupra creierului sunt o stare de neliniște, apetit sexual crescut, hiperactivitate, creșterea tensiunii arteriale și a pulsului și nu în ultimul rând, euforie. Starea de fericire maximă este urmată adesea de una de disconfort, depresie și o nevoie de a lua drogul din nou. Efectele secundare ale consumului de cocaină sunt gesturi necontrolate, paranoia și impotența. Cocaina pură este extrasă din frunzele plantei de coca, iar la începutul secolului XX aceasta era folosită ca ingredient în producerea multor produse farmaceutice. Utilizarea și comercializarea acestei substanțe este interzisă în prezent, excepție făcând folosirea ei în scopuri chirurgicale, ca anestezic.
• Metamfetamina, acest drog face parte din categoria amfetaminelor și acționează ca stimulent al sistemului nervos central. Efectul ei este mai de durată decât cel al cocainei și îndeamnă consumatorii spre consum în exces și dependență. De altfel, aceștia au tendința să exagereze și să repete la nesfârșit unele ocupații ca asamblarea și dezasamblarea unor obiecte sau curățenia. Efectele secundare se manifestă prin stare de somnolență excesivă, depresie și anxietate. Metamfetamina a fost utilizată în timpul celui de-al doilea război mondial pentru a menține treze trupele sau pentru a energiza muncitorii din fabrici. Se administează prin înghițire, inhalare sau injectare. Este un medicament legal în țara noastră, dar el este prescris numai în cazuri extreme.
• Crack, acest drog este o formă de cocaină cu un grad mare de dependență. A fost introdus pe piață la începutul anilor `80, iar de atunci a devenit foarte cunoscut. Pentru a i se reduce toxicitatea, acesta este combinat cu bicarbonatul de sodiu în proporție de 2:3 cocaină/bicarbonat. Se inhalează sau se administrează intravenos.
• LSD sau acid lisergic dietilamidă este cel mai puternic halucinogen al zilelor noastre. Acest drog se prezintă sub formă de tablete sau capsule, iar administrarea lui este orală. Nu are culoare sau miros, dar este capabil să schimbe complet starea de spirit a unei persoane. În cazul în care este luat în doze prea mari poate provoca halucinații sau schimbări majore în personalitatea consumatorului.
• Ecstasy este cunoscut și sub denumirea de MDMA, acest drog face parte din grupa substanțelor care măresc viteza de reacție a organismului, iar efectele sale pot ajunge până la șase ore. Ecstasy este disponibil sub formă de tablete, iar mai rar pudră. Se administrează fie oral, fie este inhalat sau fumat, iar aproape niciodată nu se injectează. Consumatorii susțin că efectele Ecstasy-ului sunt foarte profunde, fiind capabilă să-i transporte către `alte lumi`. Consumul în exces poate provoca extenuare sau deshidratare severă, iar uneori duce la creșterea pulsului sau la încleștarea fălcilor. Se consumă, cel mai frecvent în cluburi.
• Opiu are un conținut mai mare de 16% în morfină și este o substanță toxică cu proprietăți narcotice extrasă din capsulele unei specii de mac, Papaver somniferum. Este întrebuințată mai ales ca somnifer, calmant, analgezic, dar și stupefiant. Codeina, papaverina și morfina sunt obținute din aceleași surse. Toxicomanii își administrează această substanță fie intravenos, fie intramuscular.
• Marijuana este cel mai folosit drog ilegal în Statele Unite ale Americii. Iarba sau cannabisul, așa cum se mai numește marijuana, se extrage din frunzele și florile de cânepă, Cannabis sativa. Se estimează că aproximativ 4% din populația adultă a lumii consumă cannabis în fiecare an. Fie că este fumat sau ingerat, fiecare consumator experimentează trăiri diferite în funcție de doza administrată, modul de consumare și compoziția chimică.
• Hașișul este rășina secretată de glandele situate la nivelul frunzelor de cânepă (Cannabis). Hașișul se comercializează în "bulgări" solizi sau plăci presate și se prezintă - în funcție de țara de origine - în nuanțe de culoare roșie, maron, verde sau negru. Hașișul și uleiul de hașiș sunt forme mai puternice de marihuana.
  

Efectul drogurilor asupra Sistemului Nervos:

1) produse depresoare (anestezice) – droguri care inhibă activitatea SNC: opiumul, morfina, heroina, barbituricele, benzodiazepinele etc.);

2) produse stimulente – droguri produse care stimulează activitatea SNC: cocaina, crack-ul, khat-ul, amphetaminele etc.

3) produse perturbatoare sau halucinogene – droguri care alterează starea de conștiență: cannabisul, LSD-ul, fencyclidina, etc

Fumatul, un viciu care ucide!

Fumatul este cunoscut de acum 300 de ani dar a început să se răspândească după cel de-al doilea război mondial în toate ţările lumii. S-a stabilit că în lume, la ora actuală din cauza fumatului mor mai mult de 1 milion de persoane anual. În ultimii 40-50 de ani a fost dovedit tot mai clar că tutunul conţine substanţe nocive (canceroase si iritante). Iniţial, fumatul era practicat numai de băştinaşii amerindieni, dar după descoperirea Americii de către Columb el a fost rapid adoptat şi de populaţiile europene. Fumul rezultat prin arderea tutunului era inhalat la început pe gură prin intermediul unor tuburi sau rulouri din frunze de tutun, precum şi pe nări, cu ajutorul unui tub în formă de Y. Ulterior el a început să fie înghiţit şi exhalat de la o persoană la alta în timpul unor ritualuri religioase, unde se mai practica şi mestecatul frunzelor de tutun aparte sau în combinaţie cu cenuşă, praf de scoici şi miere.Frunzele procesate de tutun şi consumate sub formă de ţigări sau alte tipuri de amestecuri aromate, conţin peste 3040 de compuşi chimici. Majoritatea acestora sunt constituenţi naturali ai frunzelor, fiind sintetizaţi din aer şi sol în timpul perioadei de creştere a plantei, dar mulţi dintre ei se formează şi prin administrarea de îngrăşăminte chimice sau rezultă prin procesele de tratare şi aromatizare finală a frunzelor, modificând amplu raportul compoziţiei chimice a tutunului cultivat şi procesat în diverse regiuni ale globului. În acest sens, analizele toxicologice au demonstrat că, deşi proporţia constituenţilor individuali ai tutunului este foarte diferită pe glob, efectul toxic al unor compuşi chimici precum nicotina, nitrozamina, aminele, alcaloizii, hidrocarburile policiclice aromate (PAH) şi cadmiul conţinuţi de acesta rămâne practic acelaşi, indiferent de metodele utilizate pentru uscarea, tratarea şi prelucrarea sa.

Nicotina este un lichid incolor în clipa extragerii dar în contact cu aerul şi lumina se colorează în brun. Are un gust amar şi iritant, iar mirosul este slab la rece şi asfixiant la căldură. Multă vreme s-a crezut că nicotina este cel mai toxic agent activ al tutunului şi într-adevăr este o otravă foarte puternica, o doză de 5mg de nicotină fiind suficientă pentru a omorî un câine în câteva clipe prin paralizia nervilor motorii iar una de 60mg are aceleaşi consecinţe asupra unui om.

Oxidul de carbon este un component foarte nociv al combustiei tutunului. Concentraţia lui variază după modul în care este fumat, astfel: 2% în fumul de pipă, 3-4% în fumul de ţigară şi în trabuc atinge valoarea de 6%. Hemoglobina în combinaţie cu oxidul de carbon formează un compus stabil, care face ca hemoglobina să devină inutilizabilă în procesul de transportare a oxigenului, dând naştere la anoxie. Anoxia la rândul său provoacă suferinţa ţesuturilor din cauza lipsei de oxigen. Hemoglobina are o afinitate mai mare pentru oxidul de carbon decât pentru oxigen deoarece cu acesta din urmă compusul rezultat este instabil.

Diverşi iritanţi respiratorii care se găsesc în fumul de tutun în concentraţii mari patologice sunt: acroleina, formaldehida, acidul cianhidric şi acetaldehida. Dar totuşi cei mai periculoşi factori din fumul de ţigară sunt substanţele cancerigene şi cocancerigene care se găsesc în aerosolii produşi de fumul de ţigară şi care poartă denumirea generală de gudroane.

CE ESTE ALCOOLUL?

Alcoolul este un drog în stare lichidă, al cărui consum conduce în timp la dependența fizică și psihică. Alcoolismul este manifestarea conștientă sau nu, prin care individul caută satisfacerea nevoii de a consuma alcool indiferent de mijloace sau consecințe, pentru evitarea sevrajului sau a stărilor psihice neplăcute. Consumul este determinat de dependența fizică și dependența psihică.
Boala primară: nu este un simptom secundar al altei afecțiuni. Primară, se referă la natura alcoolismului ca entitate a bolii, în completarea acesteia și separat de celelalte stări pato-fiziologice care pot fi asociate cu aceasta. Primară înseamnă că alcoolismul, ca dependență, nu este un simptom al unei stări de boală evidențiate. Boala înseamnă un dezechilibru involuntar. Reprezintă suma fenomenelor anormale manifestate de un grup de indivizi. Aceste fenomene sunt asociate cu un set comun specific de caracteristici prin care acești indivizi diferă de normal și care îi pune în dezavantaj.

Boala progresivă: se înrăutațește progresiv. Victima devine bolnavă din punct de vedere psihic, spiritual, emoțional și fizic.

Boala fatală: boala poate fi doar oprită. Dacă nu, persoana va muri din cauza ei. Deseori progresivă și fatală înseamnă că această boală persistă în timp și că schimbările fizice, emoționale și sociale sunt deseori cumulative și pot progresa pe masură ce consumul continuă.

Alcoolismul cauzează moartea prematură prin supradoză, complicații organice asupra creierului, ficatului, inimii și multor alte organe, contribuind la sinucidere, omucidere, accidente de mașină și alte evenimente traumatice. Pierderea controlului înseamnă incapacitate de limitare a consumului de alcool sau de limitare a duratei consumului de alcool cu orice ocazie, a cantității consumate și /sau a altor consecințe ale alcoolului privind comportamentul. Preocuparea asociată cu consumul de alcool indică o atenție excesivă, concentrată pe alcool /drog, efectele și /sau consumul acestuia. Valoarea relativă atribuită astfel de către individ alcoolului, duce deseori la o direcționare a energiei departe de problemele importante ale vieții.

Consecințele nefaste sunt problemele legate de alcool sau pierderile suferite în diferite domenii cum ar fi sănatatea fizică(ex. sindromul retragerii, boli de ficat, gastrită, anemie, disfuncții neurologice); activitatea psihologică(ex. pierderea cunostinței, modificări de comportament și dispoziție); activitatea relațională(ex. probleme în căsnicie și abuz asupra copilului, afectarea relațiilor sociale); activitatea ocupațională(ex. probleme legate de școală sau serviciu); și probleme legale, financiare sau spirituale.

Negarea este folosită aici nu doar în sensul psihanalitic al unui mecanism unic de apărare și de negare a semnificației evenimentelor, ci într-un sens lărgit ce include o serie de manevre create pentru a reduce conștiința faptului că mai degrabă consumul de alcool constituie cauza problemelor unui individ, și nu rezolvarea acestor probleme. Negarea devine parte integrantă a bolii și un obstacol major în calea recuperării.

Cine este dependent de alcool?

Este dependent de alcool cel care consumă alcool în mod repetat și nu se poate opri din consum fără a suferi stări fizice sau psihice neplăcute.Efectele alcoolismului asupra organismuluiSeneca descria alcoolismul ca fiind nebunie liber consimțită care permite să iasă la iveală orice slăbiciune. Beția se transformă în cruzime aproape nemijlocit, căci sănătatea minții se degradează, iar cel atins de beție devine dezinteresat, indiferent și superficial. Prezentăm aici unele dintre efectele alcoolismului asupra organismului:

I. Alcoolul acționează în organism ca factor de stres: crește tensiunea arterială, sunt eliberate în sânge mai multe substanțe ca: lipide, zaharuri, cortizon.

II. Organismul folosește energie pentru înlăturarea alcoolului din organism, energie care ar fi fost necesară pentru buna lor funcționare. Metabolizarea alcoolului la nivelul ficatului, "fură" 80% din oxigenul necesar funcționării acestui organ. Astfel alcoolul devine un "parazit metabolic". Celulele cardiace și cele nervoase au cel mai ridicat consum de oxigen și suferă cel mai mult sub influența alcoolului.

III. Abuzul de alcool, consumul matinal "pe stomacul gol", duce la malnutriție. Organismul este lipsit de proteine, substanțe minerale și vitamine. Pe langă reducerea aportului acestor elemente importante din hrană, excesul de etanol are ca efect reducerea progresivă a capacității intestinului subțire de a reabsorbi substanțe importante ca: vitamina B1, acidul folic, iar mai târziu sodiu și apă.

IV. Produșii de înaltă toxicitate rezultați din descompunerea alcoolului (de ex. acetaldehida) afectează celulele nervoase. Incapacitatea progresivă a intestinului subțire de a absorbi substanțe vitale bunei funcționări a organismului (vitamine în special A și C, săruri minerale), cauzează în timp tulburări nervoase și tulburări cu origine somatică. Pierderea calciului, a fosfaților și a vitaminei D ca urmare a consumului de alcool, duce la pierderea masei osoase și la creșterea pericolului de fracturare. Inflamațiile mucoaselor gastrice și duodenale, precum și fisurile la nivelul inferior al esofagului duc la sîngerări grave.

Consumul permanent de alcool crește de zece ori mai mult riscul de îmbolnavire de cancer esofagian .Sub incidența suferinței intră și mușchiul cardiac. Îmbolnăvirea acestui mușchi se numește cardiomiopatie. De patru ori mai mulți alcoolici mor din cauza tulburărilor cardiace decât de ciroză.